Cornelia Onică este o fetiţă de 2 ani şi jumătate, diagnosticată cu sindrom Down. Cornelia are nevoie de sprijin şi suport pentru a se putea dezvolta armonios şi complet. Încă de la naştere, părinţii au primit informaţii despre sindromul Down şi despre faptul că fetiţa lor va fi deosebită de ceilalţi copii. Părinţii i-au oferit tot ce au putut. A fost înconjurată cu multă afecţiune atât de părinţi cât şi de cele două surioare mai mari. Odată cu creşterea Corneliei părinţii au conştientizat nevoia unui sprijin de specialitate. Sub îndrumarea medicului neuropsihiatru, au fost sfătuiţi să vină la Fundaţia Star of Hope Romania pentru terapie şi consiliere.
Intervenţia timpurie pentru Cornelia şi ceilalţi copii cu vârstă până în 3 ani, este obligatorie şi de o importanţă foarte mare pentru dezvoltarea neuro-psiho-motorie totală.
Astfel, din luna septembrie 2013, Cornelia parcurge împreună cu mama ei, 70 km, din Mitoc, localitatea de domiciliu, până la Iaşi pentru a veni săptămânal la Centrul de zi “Steaua Speranţei”. Aici, în urma unei evaluări iniţiale, s-a stabilit împreună cu părinţii profilul psihic şi obiectivele terapeutice. Toate acestea vor urmări dezvoltarea armonioasă atât pe plan motor cât şi limbaj şi comunicare, autoîngrijire şi domeniul cognitiv, foarte importante pentru integrarea cu succes în comunitate.
Cornelia este acum integrată cu alţi copii de aceeaşi vârstă care au sindrom Down în programul de intervenţie timpurie. Face parte din grupa Fluturaşilor şi beneficiază de terapie 4 ore sub îndrumarea unui psiholog şi a unui pedagog de reabilitare. Cornelia este o fetiţă sfioasă, îi place să stea în prezenţa copiilor, să-i observe şi să interacţioneze puţin câte puţin cu ei. Îi place să se joace cu mingea şi iubeşte să se analizeze în faţa oglinzii. De curând a început să facă primii paşi fără ajutor, fapt ce îi dă şi mai mult posibilitatea de a explora camera de jocă şi de a-şi alege singură jucăriile. Familia are o situaţie financiară problematică. Tatăl lucrează în alt oraş, departe de domiciliu şi vine doar în week-end şi din acest motiv mama este cea care se ocupă de creşterea şi educarea celor 3 copii. Mama, asistentul personal al fetiţei, nu a mai primit de 3 luni salariul de însoţitor, acest lucru făcând imposibilă deplasarea la Iaşi mai multe zile consecutiv.
Un singur transport costă 50 lei (12 Euro). Părinţii fac un efort financiar imens şi pentru cele două fete mai mari: cea mai mare este elevă la liceu în Iaşi şi locuieşte în cămin, iar cealaltă învaţă la o şcoală din altă localitate şi face zilnic naveta. Familia îşi doreşte foarte mult să o ajute pe Cornelia, venind cât mai des la Iaşi, la terapie, însă cheltuielile de transport fac imposibil acest lucru.
