Centrul de zi Botoşani: Proiectul „Nu abandona şcoala!” – Serbarea de Crăciun 2014

Întotdeauna sărbătorile de iarnă sunt prilej de bucurie pentru copiii din proiectul nostru. Parte din această bucurie este AŞTEPTAREA! Să trăieşti în fiecare zi cu emoţia că peste o săptămână va veni cineva la tine şi îţi va da un dar! Mulţi dintre copiii ştiu că Moş Crăciun nu există – dar „se fac” şi ei că e adevărat… Pentru ei în fiecare an din ultimii cel care le aduce daruri poartă un alt nume: Star of Hope. Sau mai simplu: Fundaţia!

Copiii de la centrul nostru nu sunt „bombardaţi” cu cadouri şi atenţii în timpul anului. Mulţi dintre ei văd ambalajul colorat al cutiilor de cadou doar în luna decembrie. Vin însă la centru cu bucurie şi îşi dau silinţa să fie cuminţi şi buni. Sufletele lor întristate de lipsa celor pe care îi iubesc mult chiar şi în lipsă – părinţii plecaţi la lucru în străinătate – aşteaptă o mângâiere şi apreciere de la cei care au devenit pentru ei ca a doua familie.

Ştiu că la sfârşitul anului va fi o zi când vor învăţa poezii deosebite. Poeziile lor nu mai sunt despre căprioare şi iepuraşi. Vremea poveştilor a trecut de mult pentru ei. De când vin la centrul nostru au început să audă mai des de Mântuitorul care s-a născut pentru a aduce mântuire şi speranţă celor părăsiţi şi abandonaţi. Iar pentru ei asta înseamnă mult mai mult decât poveştile obişnuite care se spun în sezon.

A venit şi ziua aceea mare, ziua sărbătorii de Crăciun. Cu feţele pline de zâmbet, cu inimi tremurânde de emoţii, copiii şi aparţinătorii vin la centru. Vin mai devreme decât ar trebui să vină, pentru a se asigura că vor fi acolo. Îmbrăcaţi în cele mai bune hăinuţe pe care le au pe-acasă, deopotrivă mari şi mici fac ultimile repetiţii.

Şi a început serbarea! Colindele şi poeziile încep să fie auzite de cei prezenţi. După fiecare recitare sau refren se aud aplauze de încurajare. Cei care recită îşi îndreaptă spatele, trag umerii înapoi, ridică fruntea şi rostesc puternic şi apăsat versurile.
Apoi, când totul s-a terminat, a urmat surpriza. În faţa lor îşi face apariţia un grup de colindători, special invitaţi pentru această ocazie. Colindele frumoase pe care le cântă aceştia crează o atmosferă de sărbătoare. Mulţi părinţi au spus după serbare că au înţeles mai bine acum de ce păstorii au rămas uimiţi când au auzit primul colind cântat de oastea cerească. „Ne-am simţit ca-n cer!” – spuneau ei, având grijă să ascundă colţurile ochilor umeziţi de lacrimi. Însă de data aceasta erau lacrimi de bucurie. Un invitat special le-a spus „Adevărata poveste a crăciunului”. Cuvintele erau sorbite cu nesat iar atmosfera era una de basm.

Apoi a început „iureşul”. Fiecare privea cu ochi mari spre cei care împărţeau cadouri, rugându-se şi sperând că va primi o cutie mai mare, sau poate una mai grea… După ce primeau cutia, se retrăgeau alături de cei care i-au însoţit şi începeau chicotelile şi strigătele de uimire şi satisfacţie. Era o atmosferă deosebită. În mijlocul necazurilor şi lipsurilor de tot felul, copiii şi aparţinători parcă au uitat de toate şi s-au aruncat în jocul acesta al surprizelor.

Şi pe când credeau ei că totul se încheie, a mai urmat o surpriză. Au fost invitaţi toţi în „Sala de mese” – o sală de clasă în care de obicei servesc masa caldă în timpul săptămânii. Iar aici, fiecare a primit dulciuri şi fructe, într-o încercare de a le mai îndulci viaţa.

Într-un final întâlnirea s-a sfârşit. Cei mari plecau spre casă, cu braţele încărcate de pachetele alimentare pe care le-au primit de la Fundaţie. Erau bucuroşi şi vorbeau cu însufleţire. Aveau „materia primă” să meargă acasă să gătească o masă specială, nişte prăjituri pentru cei mici şi să sărbătoarească şi ei venirea Mântuitorului. Aceasta a fost singura posibilitate pentru ei să simtă că e sărbătoare. Sunt multe nume pe care le aud. Pe unele le uită, pe altele le ţin minte. Cu siguranţă însă „Star of Hope” este un nume pe care nu-l vor uita.