Teodora Iftime
Teodora este o fetiță cu Sindrom Down care anul acesta împlinește 7 ani. Din păcate, nașterea ei nu a fost un prilej de bucurie pentru ...
17
iun.
Povesti
17
iun.
Povestea lui Darius
Familia Cazacu este o familie numeroasă cu 5 copii. Ei locuiesc într-un sat la granița cu Republica Moldova, la 30 km de Iași. Soții Cazacu sunt niste părinți deosebiți ce se implică activ în creșterea și educarea copiilor. Încă de când Darius, penultimul copil, a început să meargă și să exploreze spațiul înconjurător, ei au putut observa că este diferit în dezvoltare față de ceilalți frați mai mari. Pentru început au contactat medicul de familie și apoi medicul neuro-pshiatru, unde a primit diagnosticul de autism. Au primit recomandări și tratament însă au observat că evoluția băiatului nu este cea dorită de ei. Anul trecut a fost prima noastră întâlnire cu Darius. Un baietel curios cu ochii mari, căprui și are o mare preferință pentru cărți.
Împreună cu părinții am stabilit ca Darius să participe, pentru început, o zi pe săptămână la programul de grup și trapie individuală. După 3 luni de terapie, Darius s-a adaptat bine la grup și participă, cu suport, la jocurile de interacțiune. A învățat să-și aștepte rândul, să mănâce la masuță cu ceilalți copii și să ceară atunci când vrea la toaletă.
17
iun.
Familia Romanet
Familia Romanet are un singur copil, el fiind diagnosticat cu epilepsie. Ei locuiesc în apartamentul părinților mamei, împreună cu buni...
17
iun.
Povestea de succes a lui Sebastian Ilieși
Poveste Familia Ilieși
Suntem familia Ilieși și ne-am căsătorit în anul 1998. După un an de zile s-a născut primul copil, Sebastian. De la naşterea am aflat că am un copil cu dizabilităţi care nu va trăi decât cel mult o lună de zile. La un an de zile a suferit o intervenţie chirurgicală. După un an şi două luni s-a născut al doilea copil, Eduard tot cu dizabilităţi.
Medicul care a asistat la naştere mi-a zis: ,,Ai un handicapat acasă, ai mai făcut unul! Lasă-l să moară!”. Din clipa când am ajuns acasă cei mai buni prieteni ai noştri, chiar şi părinţii s-au retras, iar eu fară nici o informaţie m-am retras şi am început să îi cresc. Pe unul îl legănam pe picioare si pe celălalt în braţe timp de doi ani de zile.
17
iun.
Andreea Dancinescu
Andreea are 22 de ani, este studentă în anul II la Psihologie la Universitatea „Petre Andrei” din Iași și are o dizabilitate locomotorie. Nu se poate deplasa decât cu ajutorul unui cadru de susținere și este dependentă de o mașină atunci când este nevoie să ajungă la facultate sau oriunde este necesar. Sunt văduvă și nu mai am un loc de munca pentru că programul Andreei nu îmi permite. Prezentul concret este fiica mea, Andreea, pentru care trebuie să fiu puternică și cu ajutorul lui Dumnezeu să merg înainte alături de ea, să reușesc să o văd cu o meserie și să se poata întreține.
Andreea s-a născut la 7 luni și a avut o greutate de 1,500 kg. Îmi amintesc că doamna doctor a încercat să intervină și să îmi obțină aprobarea de a naște prin cezariană, dar nu s-a putut. Nu a fost prima dată când ne-am confruntat cu „Nu se poate!” de-a lungul povestii noastre. Andreea s-a născut cu triplă circulară de cordon, ceea ce a afectat-o. A trebuit să stăm internate în spital ca ea să crească în greutate și cu răbdare și iubire am pornit la drum. Din păcate, s-a întâmplat un accident și una din asistente i-a introdus din neatenție lapte în plămâni în loc de stomac. De aici a început calvarul vieții noastre de familie. Andreea aproape ca era sa moară.
21
ian.
Nicoleta Bahnar
Se duce repede spre pat. Un pat dintr-un cadru de lemn, fără margini şi cu o saltea albastră mai mare decât el pusă deasupra. Trage o pătură albă pe sora ei cea mai mică. E la vreun an jumătate. Stă pe o pernă mare, cu faţa în sus şi priveşte spre tavanul placat cu bucăţi de carton îmbibat de apă, ce stă la 1 m de ea. „Să nu îi fie frig!” spune cu glas pierdut, Nicoleta. Lângă ea, pe pat, celelalte trei surori apropiate ca vârstă stau sub o patură în carouri. Dorm liniştit, fără perne sub cap, pe saltea.
În casa lor e cald. O casă dintr-o cameră cu două geamuri şi o uşă. Sunt două lemne puse în soba din colţ. O sobă mare, de lut văruit în alb, cu rola pusă anapoda deasupră plitei. Pe plită o căldare verde cu smalţul sărit şi un ceainic. Pe jos, linoleum şi câteva ţoale atârnate pe pereţi.
21
ian.
Florentina și Claudiu Cantoreanu
– Îl am pe Denis, cel mic, Claudiu și Florentina. Ea e cea mai mare! zice încet mama în timp ce îl leagănă pe cel mic pe pat. De primul soț m-am despărțit și de atunci stăm cu chirie. Nu-i ușor, da’ n-avem ce face.
Se uită blând spre Florentina și Claudiu cum stau pe genunchi, pe podele și desfac pachetele cu alimente. Stau unul lângă altul, îmbrăcați în roșu și se uită într-o sacoșă albastră după dulciuri. Pun uleiul, zahărul, făina și orezul pe un scaun de lângă ei. Florentina scoate o pungă mare cu bomboane de pom. Se uită la ea, zâmbește larg și o pune pe jos. Caută la fundul sacoșii și ia în mână o pungă mică cu biscuiți. O pune jos lângă bomboane și dă sacoșa albastră la o parte. Claudiu se joacă cu niste portocale. Ea cuprinde în palme biscuiții și se uită la ei. Îi întinde fratelui mijlociu punga mare cu bomboane și ei își lasă biscuiții.
26
nov.
Alte nevoi materiale
Fundatia „Star of Hope” Romania a organizat Centre de Zi care lucrează cu copii cu dizabilităţi în Iaşi, Bârlad, Vaslui, Dorohoi si Hus...
26
nov.
Povestea Teodorei
Teodora este primul copil al familiei Ciobanu din Iaşi. Născută la 33 de săptămâni, Teodora a fost diagnosticată cu Sindromul Down. Din cauza faptului că a fost născută prematur și a diagnosticului primit la naștere, Teodora este un copil sensibil, cu o imunitate scăzută. Ea are nevoie de o alimentație bogată în vitamine și proteine, are nevoie de o îngrijire mai atentă decât un copil care se naște fără nici o problemă.
Situația financiară a părinților este dificilă. Locuiesc într-o camera de doar 6 metri pătrați. De la vârsta de 2 ani, Teodora a fost integrată în programele de reabilitare ale Fundației „Star of Hope” România. Ea vine zilnic la Centrul de Zi ”Steaua Speranței”, câte 4 ore/zi și lucrează cu terapeuții de aici.
26
nov.
Povestea lui Mihai
Mihai Bîgu din Perieni-Vaslui, s-a născut normal, având o greutate de 3,500 kg și 50 de cm. La vârsta de 3 ani, însă, a primit diagnosticul de Autism Infantil și medicii din Bârlad i-au recomandat mamei să facă terapie ABBA. În același timp, tatăl lui Mihai se interna la Timișoara, fiind diagnosticat cu Hemofilie tip A, formă severă.
În anul 2010 Mihai face cunoștință cu Fundația Star of Hope Romania din Bârlad. Începe să facă terapie, ajutat de specialiștii din cadrul Centrului de Zi. Astăzi el este integrat în clasa specială, din cadrul unei școli normale, în clasa a II a, și face terapie după-amiaza. El știe acum să scrie liniuțe, bastonașe, cifre – știe să numere până la 100, litere și citește pe silabe cuvinte scurte. Achizițiile la nivel de abilități de viață independentă sunt și ele destul de bune: se îmbracă și se încalță singur – în condițiile în care până la vârsta de 6 ani nu reușea acest lucru și se încălța și pe dos cu papucii.
