 |
Suntem familia Stredie Vasile şi Carmen. Ne-am căsătorit în anul 2003 pe data de 30 august. Adina–Elena, primul nostru copil, s-a născut la data de 1 Mai. Pe atunci locuiam împreună cu părinţii soţului. În timp am încercat să ne construim o cameră separat în altă parte, deoarece acolo erau foarte multe tensiuni în relaţiile cu familia.
Locuiam într-o cameră fară curent electric şi fară apă potabilă. Pe data de 17 Noiembrie 2003 soţul meu era plecat la muncă, iar eu eram cu fiica mea în vârstă de 6 luni, acasă. Se făcuse noapte iar eu am aprins o lumânare, după care am plecat la vecini, la fântână să aduc o găleată cu apă. Era în jur de ora 17,30. Când am revenit în casă, faţa de masă şi lenjeria ardeau. Focul i-a carbonizat fetei mele mâna dreaptă şi o parte din obrazul drept. Am chemat ambulanţa care a dus-o de urgenţă la spitalul judeţian, unde i-au dat şanse puţine de supraveţuire. După o săptamănă de spitalizare a trebuit să-i amputeze antebraţul drept.
În următorii zece ani fetiţa noastă a avut mai multe intervenţii chirurgicale, iar în familia noastră au mai apărut alţi 2 copii. Tragedia noastră nu s-a încheiat aici. În anul 2009 pe data de 10 Decembrie, de la un scurt circuit electric, casa noastră a luat foc în totalitate, până la temelii. În timp, cu ajutorul Domnului, am reuşit să refacem parţial casa. Acum locuim în Dimăcheni şi frecventăm biserica penticostală de acolo.
 |
 |
Dorinţa noastă cea mai mare este ca Adina să aibă parte de o proteză pentru antebraţ şi o operaţie pentru refacere facială. Momentan are 10 ani şi merge la şcoală, scrie cu măna stângă, dar durerea noastră este că nu are prieteni. Toţi copiii din jurul ei îşi bat joc de ea, spunându-i că este mutant genetic şi extraterestru. Ea suferă foarte mult şi mereu ne întreabă de ce a trebuit să se întâmple acest lucru în viaţa ei.
