Blog
Centrul „Star of Hope” Huşi: Raport Decembrie 2014
Luna decembrie a debutat, la Centrul „Star of Hope” Huși, cu derularea unei campanii pentru susținerea copiilor cu daruri din partea lui Moș Crăciun. Copiii au scris câte o scrisoare lui Moș Crăciun în care au menționat ce își doresc de la el. Marea surprindere a fost că 90% dintre ei și-au dorit hăinuțe și încălțăminte de iarnă. În această campanie s-a implicat un grup de tineri IT-iști, din Iași, care s-au oferit să îndeplinească dorințele copiilor. Astfel, ei au cumpărat ceea ce fiecare copil și-a dorit, iar în plus, au pus în fiecare cadou dulciuri și jucării. Copiii s-au bucurat enorm de mult când au văzut că Moș Crăciun le-a adus ceea ce și-au dorit. „Doamnă, nu pot să cred! Asta este ceea ce mi-am dorit cel mai mult!” a exclamat un copil, plin de bucurie, care în scrisoarea către Moș Crăciun nu a menționat că își dorește o mașinuță cu telecomandă, dar pe care a primit-o. Pe lângă copiii din cadrul Centrului au primit cadouri și frații acestora.
Mulţumiri din partea Asociaţiei „VINO şi VEZI!” – Vaslui
Centrul de zi Botoşani: Proiectul „Nu abandona şcoala!” – Serbarea de Crăciun 2014
Întotdeauna sărbătorile de iarnă sunt prilej de bucurie pentru copiii din proiectul nostru. Parte din această bucurie este AŞTEPTAREA! Să trăieşti în fiecare zi cu emoţia că peste o săptămână va veni cineva la tine şi îţi va da un dar! Mulţi dintre copiii ştiu că Moş Crăciun nu există – dar „se fac” şi ei că e adevărat... Pentru ei în fiecare an din ultimii cel care le aduce daruri poartă un alt nume: Star of Hope. Sau mai simplu: Fundaţia!
Copiii de la centrul nostru nu sunt „bombardaţi” cu cadouri şi atenţii în timpul anului. Mulţi dintre ei văd ambalajul colorat al cutiilor de cadou doar în luna decembrie. Vin însă la centru cu bucurie şi îşi dau silinţa să fie cuminţi şi buni. Sufletele lor întristate de lipsa celor pe care îi iubesc mult chiar şi în lipsă – părinţii plecaţi la lucru în străinătate – aşteaptă o mângâiere şi apreciere de la cei care au devenit pentru ei ca a doua familie.
Centrul de zi Bârlad – Raport Decembrie 2014
Căldură la Valea Seacă
Nicoleta Bahnar
Se duce repede spre pat. Un pat dintr-un cadru de lemn, fără margini şi cu o saltea albastră mai mare decât el pusă deasupra. Trage o pătură albă pe sora ei cea mai mică. E la vreun an jumătate. Stă pe o pernă mare, cu faţa în sus şi priveşte spre tavanul placat cu bucăţi de carton îmbibat de apă, ce stă la 1 m de ea. „Să nu îi fie frig!” spune cu glas pierdut, Nicoleta. Lângă ea, pe pat, celelalte trei surori apropiate ca vârstă stau sub o patură în carouri. Dorm liniştit, fără perne sub cap, pe saltea.
În casa lor e cald. O casă dintr-o cameră cu două geamuri şi o uşă. Sunt două lemne puse în soba din colţ. O sobă mare, de lut văruit în alb, cu rola pusă anapoda deasupră plitei. Pe plită o căldare verde cu smalţul sărit şi un ceainic. Pe jos, linoleum şi câteva ţoale atârnate pe pereţi.
Florentina și Claudiu Cantoreanu
- Îl am pe Denis, cel mic, Claudiu și Florentina. Ea e cea mai mare! zice încet mama în timp ce îl leagănă pe cel mic pe pat. De primul soț m-am despărțit și de atunci stăm cu chirie. Nu-i ușor, da’ n-avem ce face.
Se uită blând spre Florentina și Claudiu cum stau pe genunchi, pe podele și desfac pachetele cu alimente. Stau unul lângă altul, îmbrăcați în roșu și se uită într-o sacoșă albastră după dulciuri. Pun uleiul, zahărul, făina și orezul pe un scaun de lângă ei. Florentina scoate o pungă mare cu bomboane de pom. Se uită la ea, zâmbește larg și o pune pe jos. Caută la fundul sacoșii și ia în mână o pungă mică cu biscuiți. O pune jos lângă bomboane și dă sacoșa albastră la o parte. Claudiu se joacă cu niste portocale. Ea cuprinde în palme biscuiții și se uită la ei. Îi întinde fratelui mijlociu punga mare cu bomboane și ei își lasă biscuiții.
